Un studiu prospectiv amplu, desfășurat în 17 țări africane, arată că profilul etiologic al insuficienței cardiace acute s-a modificat față de acum un deceniu, deși diferențele în capacitatea de diagnostic între centre au putut influența parțial aceste rezultate. Datele provin din THESUS-HF II, continuarea unuia dintre cele mai mari registre de insuficiență cardiacă din Africa.
Cohorta a inclus mii de pacienți din spitale din întreaga Africă subsahariană și de Nord. Față de primul THESUS-HF, s-a constatat o pondere mai mare a bolii coronariene și a hipertensiunii ca etiologii principale, în detrimentul cardiomiopatiei peripartum și al bolii cardiace reumatismale — condiții clasic asociate cu Africa. Mortalitatea intraspitalicească și la distanță a rămas însă îngrijorător de ridicată, mai ales că pacienții afectați sunt semnificativ mai tineri decât omologii lor din Europa sau America de Nord.
Datele subliniază o realitate pe care cardiologii africani o știu din practică: accesul la îngrijire cardiacă specializată, la terapie ghidată de ghiduri și la urmărire post-externare rămâne extrem de limitat în multe regiuni. Prevenția primară — controlul tensiunii arteriale, managementul diabetului, reducerea infecțiilor reumatogene — poate face diferența tocmai pentru că vorbim de o populație tânără, aflată la vârsta productivă.
Autorii atrag atenția că fără investiții în infrastructura cardiacă și în programe de prevenție adaptate contextului local, povara insuficienței cardiace în Africa va continua să crească. Studiul oferă totodată date de referință pentru politici de sănătate și pentru viitoarele trialuri clinice derulate pe continentul african.
