Un raport al inspectoratului american pentru sănătate și servicii umane trage un semnal de alarmă serios: medicamentele antipsihotice sunt administrate în exces pacienților cu demență din căminele de îngrijire, iar această practică este mascată prin diagnostice false de schizofrenie. Practic, instituțiile găsesc o cale de a justifica prescripțiile în fața autorităților de reglementare.
Concret, raportul documentează că numeroase cămine înregistrează un număr suspect de mare de rezidenți cu demență cărora li se pune diagnosticul de schizofrenie — tocmai pentru că acest diagnostic permite prescrierea legală a antipsihoticelor. Antipsihoticelele sunt, în mod normal, contraindicate la vârstnicii cu demență deoarece cresc semnificativ riscul de accident vascular cerebral și deces. Totuși, aceste medicamente sunt folosite frecvent ca mijloc de sedare și control comportamental, nu ca tratament real.
Pentru practicieni, situația ridică o problemă etică și clinică majoră. Diagnosticul de schizofrenie la un pacient vârstnic cu demență avansată este extrem de rar justificat și ar trebui să ridice imediat un semn de întrebare. Familiile pacienților și medicii de familie care monitorizează acești bolnavi au responsabilitatea de a verifica cu atenție lista de medicamente și indicațiile reale.
Deși raportul vizează sistemul american, problema nu este deloc străină contextului european sau românesc, unde presiunea personalului redus din centrele rezidențiale poate genera aceleași tentații de a recurge la sedare chimică în locul îngrijirii adecvate. Orice medic care supervizează pacienți din cămine de îngrijire ar trebui să reevalueze periodic necesitatea antipsihoticelor și să documenteze cu rigurozitate indicația clinică reală.
