Un articol de opinie publicat în New England Journal of Medicine analizează cazul Chiles v. Salazar, un litigiu american cu implicații profunde pentru standardele de îngrijire în sănătatea mintală. Miza este simplă, dar extrem de sensibilă: poate statul să oblige sau să permită practicarea terapiei de conversie a orientării sexuale, în ciuda poziției categorice a comunității medicale și psihiatrice internaționale?
Terapia de conversie — ansamblul de practici care încearcă să schimbe orientarea sexuală sau identitatea de gen a unei persoane — este condamnată de organizațiile medicale majore din SUA și Europa, inclusiv de Asociația Americană de Psihiatrie și de OMS. Studiile disponibile nu demonstrează niciun beneficiu, în schimb documentează daune reale: depresie, anxietate, risc crescut de suicid, mai ales la adolescenți și tineri. Cu toate acestea, în unele state americane, legislația lasă loc acestor practici sau chiar le protejează.
Pentru psihiatri, psihologi și medicii de familie din România, contextul american poate părea distant, dar dezbaterea are relevanță și aici. Standardele de îngrijire trebuie să fie bazate pe dovezi, iar presiunile de natură religioasă, politică sau culturală nu ar trebui să se substituie judecății clinice. Articolul din NEJM atrage atenția că linia dintre libertatea religioasă și vătămarea pacientului devine periculoasă atunci când se aplică unor minori vulnerabili.
Cazul subliniază importanța apărării autonomiei profesiei medicale și a principiului primum non nocere în fața interferențelor legislative sau ideologice — o lecție valabilă indiferent de sistemul de sănătate.
