Un editorial recent din literatura medicală internațională ridică o problemă incomodă, dar urgentă: în cazul pacienților cu cancer care decedează, familiile sunt adesea informate că moartea s-a datorat exclusiv bolii oncologice, fără să li se spună că o infecție cu germeni rezistenți la antibiotice a contribuit decisiv la deces. Sally Davies, fostul Chief Medical Officer al Marii Britanii, a cerut medicilor să fie mai transparenți în această privință — iar un grup de clinicieni s-a raliat acestui apel.
Problema are mai multe fațete. Pe de o parte, lipsa de transparență afectează datele epidemiologice privind rezistența antimicrobiană (RAM): dacă decesele asociate RAM nu sunt documentate corect, amploarea reală a fenomenului rămâne subestimată. Pe de altă parte, există o dimensiune etică evidentă — familia are dreptul să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat, iar medicii au obligația morală de a comunica onest, chiar și atunci când contextul este dificil.
Autorii atrag atenția și asupra unui aspect mai puțin discutat: utilizarea antibioticelor la sfârșitul vieții la pacienții oncologici. Prescrierea frecventă de antibiotice în această perioadă — adesea cu beneficiu clinic incert sau chiar absent — contribuie la selecția și răspândirea germenilor rezistenți, amplificând tocmai problema pe care o deplângem. Prin urmare, transparența nu trebuie să se limiteze la comunicarea cauzei decesului, ci trebuie extinsă și la deciziile terapeutice din etapa paliativă.
Mesajul pentru practicienii din oncologie și medicină paliativă este clar: documentarea riguroasă a infecțiilor cu germeni rezistenți la pacienții terminali și comunicarea deschisă cu familiile nu sunt doar obligații administrative — sunt componente esențiale ale îngrijirii de calitate și ale combaterii uneia dintre cele mai grave amenințări pentru sănătatea publică a secolului nostru.
