000 de pacienți cu demență, arată că risperidona crește riscul de accident vascular cerebral la toți pacienții tratați — inclusiv la cei fără antecedente cardiovasculare sau de AVC. Concluzia contrazice o credință înrădăcinată în practica clinică, anume că pacienții fără boli cardiace sau vasculare preexistente ar fi candidați mai siguri pentru acest antipsihotic. Risperidona este frecvent prescrisă pentru agitația severă și simptomele psihotice asociate demenței, situații în care opțiunile terapeutice sunt limitate și medicii se confruntă adesea cu presiuni din partea familiilor și personalului de îngrijire.
Problema este că medicamentul poartă deja un avertisment negru în prospectul european referitor la riscul de AVC și deces la vârstnici cu demență, dar până acum se presupunea că riscul este concentrat la pacienții cu factori de risc vasculari. Studiul de față răstoarnă această logică: riscul apare și la pacienții considerați anterior mai puțin vulnerabili, ceea ce înseamnă că nu există o categorie de pacienți cu demență la care risperidona să poată fi privită ca opțiune sigură. Din perspectivă practică, datele ar trebui să tempereze utilizarea de rutină a risperidonei în unitățile de geriatrie și psihiatrie, și să impulsioneze căutarea unor alternative nefarmacologice sau a unor molecule cu profil de siguranță mai bun.
Autorii recomandă reevaluarea indicațiilor și o discuție explicită cu pacientul și aparținătorii despre raportul risc-beneficiu, indiferent de istoricul cardiovascular al bolnavului.
