Întrebarea care a împărțit hematologii în ultimii ani — azacitidină cu venetoclax sau chimioterapia clasică de inducție pentru leucemia mieloidă acută — primește acum un răspuns mai solid. Un studiu publicat în New England Journal of Medicine în septembrie 2026 compară direct cele două strategii terapeutice, oferind date care vor influența cu siguranță ghidurile de practică.
Studiul, publicat la paginile 845–858 din numărul curent al NEJM, a randomizat pacienți cu leucemie mieloidă acută nou diagnosticată între regimul azacitidină-venetoclax, deja utilizat pe scară largă la pacienții neeligibili pentru chimioterapie intensivă, și chimioterapia de inducție standard — tipic schema „7+3". Rezultatele privind remisiunea completă, supraviețuirea globală și toxicitatea sunt evaluate comparativ, oferind pentru prima dată un termen de referință direct între cele două abordări.
Relevanța clinică este imediată: hematologii se confruntă săptămânal cu decizia de a alege între un regim mai bine tolerat, dar cu eficacitate discutată, și chimioterapia agresivă cu toxicitate semnificativă. Dacă datele confirmă non-inferioritatea sau chiar superioritatea azacitidinei cu venetoclax și în populația eligibilă pentru inducție, practica curentă se va schimba considerabil.
Perspectiva pe termen lung vizează și integrarea acestor rezultate în decizia privind transplantul alogen — câți pacienți ajung la transplant și cu ce calitate a remisiunii. Studiul din NEJM vine într-un moment în care leucemia mieloidă acută beneficiază de mai multe opțiuni terapeutice ca niciodată, iar alegerea optimă devine tot mai nuanțată și dependentă de profilul molecular al pacientului.
