Un studiu realizat pe șoareci a identificat un tipar alimentar care combină principiile dietei mediteraneene cu un aport redus de proteine și o cantitate minimă necesară de metionină — un aminoacid esențial — și a obținut rezultate remarcabile: animale mai slabe, mai puțin fragile și cu o durată de viață mai sănătoasă. Datele din studii observaționale pe oameni susțin o direcție similară, asociind consumul scăzut de proteine animale cu rate mai mici de obezitate și diabet zaharat tip 2.
În experimentele pe șoareci, dieta modificată a dus la reducerea masei adipoase și la scăderea markerilor de fragilitate asociați vârstei, fără a compromite starea de sănătate generală. Restricția de metionină pare să joace un rol-cheie în activarea unor căi metabolice legate de longevitate, inclusiv reducerea semnalizării IGF-1 și activarea unor mecanisme de tip autofagie. Datele umane provin din cohorte populaționale mari, unde aportul mai scăzut de carne și produse animale s-a corelat cu un indice de masă corporală mai mic și cu o incidență redusă a diabetului.
Pentru medicul practician, mesajul este nuanțat: nu este vorba de o dietă vegetariană strictă sau de restricție calorică drastică, ci de o ajustare a sursei și cantității de proteine, menținând în același timp diversitatea alimentară specifică modelului mediteranean. Această abordare este mult mai ușor de propus și de menținut pe termen lung de către pacienți.
Deși translația de la modelul animal la recomandări clinice ferme necesită studii controlate randomizate pe oameni, direcția este suficient de solidă pentru a fi luată în considerare în consilierea nutrițională a pacienților cu risc metabolic crescut sau cu obiective de longevitate activă.
