O analiză publicată în numărul din martie 2026 al New England Journal of Medicine readuce în discuție una dintre dilemele clasice ale cardiologiei postoperatorii: ce antiagregant alegem după bypass aortocoronarian — aspirina singură sau dubla terapie antiplachetară (DAPT), adică aspirina combinată cu un inhibitor de P2Y12?
Studiul analizează comparativ eficacitatea și siguranța celor două strategii la pacienții operați pentru boală coronariană multivasculară. Datele arată că DAPT reduce riscul de ocluzie a grefoanelor venoase și de evenimente ischemice majore față de aspirina în monoterapie, dar vine cu un preț: risc mai mare de sângerare, inclusiv sângerări semnificative clinic. Numărul de pacienți inclus în analizele de referință citate depășește câteva mii, cu urmărire pe 12 luni.
Pentru cardiologi și chirurgi cardiovasculari, dilema este reală în practica zilnică. Pacienții cu bypass venos au riscul cel mai mare de ocluzie precoce a grefoanelor, iar o terapie antiplachetară mai agresivă pare logic justificată. Problema apare la cei cu risc hemoragic crescut — vârstnici, pacienți cu insuficiență renală sau cei care necesită anticoagulare concomitentă.
Autorii recomandă o abordare individualizată, cu evaluarea atentă a balanței risc ischemic versus risc hemoragic pentru fiecare pacient în parte. Ghidurile actuale nu sunt uniforme în această privință, iar această publicație în NEJM vine să nuanțeze decizia clinică, fără a tranșa definitiv dezbaterea. Urmează să vedem dacă datele vor influența actualizările de ghid așteptate în 2026.
