O poveste la granița dintre știință și etică: cercetătorul L. Stephen Coles, specialist în longevitate, și-a donat creierul pentru crioconservare după moarte. Un coleg de-al său a reușit recent să reîncălzească și să analizeze fragmente din acel creier păstrat în azot lichid la o facilitate din Arizona — și a publicat rezultatele. Este unul dintre primele studii de acest fel efectuate pe țesut cerebral uman criogenat.
Cercetarea ridică întrebări fundamentale despre ce se mai păstrează din structura neuronală după înghețare și dezghețare. Rezultatele preliminare sugerează că unele structuri celulare rămân recognoscibile la microscop, dar degradarea tisulară este semnificativă. Nu există nicio dovadă că informația cognitivă sau conexiunile sinaptice ar putea fi recuperate — deocamdată, cel puțin.
Pentru clinicieni și neurologi, acest subiect poate părea îndepărtat de practica zilnică, dar el atinge direct dezbaterea despre moartea cerebrală, consimțământul informat și limitele medicinei regenerative. Crionicii — oamenii care aleg să fie criogenați după deces în speranța unei viitoare resuscitări — sunt un fenomen în creștere, iar medicii sunt din ce în ce mai des întrebați despre legitimitatea științifică a acestei practici.
Deocamdată, consensul comunității neuroștiințifice este că tehnologia necesară pentru a 'reporni' un creier criogenat nu există și nici nu este previzibilă pe termen scurt. Studiul acesta are mai degrabă valoare documentară și etică decât terapeutică, dar deschide o conversație importantă despre ce înseamnă cu adevărat moartea ireversibilă.
