Europa nu va reuși, cel mai probabil, să atingă obiectivul OMS de eliminare a hepatitei virale ca problemă de sănătate publică până în 2030. Concluzia aparține Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) și vine în pofida progreselor reale înregistrate în materie de screening.
Principalele breșe identificate de ECDC sunt legate de acoperirea vaccinală insuficientă și de dificultatea de a ajunge la populațiile-cheie — persoane care consumă droguri injectabile, deținuți, migranți fără acces facil la sistemul medical. Screening-ul a avansat în mai multe țări europene, dar diagnosticul fără tratament sau fără urmărire nu rezolvă problema transmiterii.
Pentru hepatologul sau medicul infecționist din clinică, situația ridică o întrebare practică: câți dintre pacienții noștri cu hepatită B sau C cronică sunt efectiv în circuitul de tratament, față de câți sunt pur și simplu diagnosticați și pierduți din urmărire? Datele ECDC sugerează că decalajul dintre depistare și tratament rămâne o problemă majoră în mai multe state membre.
Dacă țintele pentru 2030 sunt deja compromise, atenția trebuie redirecționată urgent spre 2035 sau 2040, cu strategii adaptate fiecărei populații cu risc. Succesul programelor de eliminare a hepatitei C din câteva țări nordice demonstrează că este fezabil — dar necesită voință politică, finanțare susținută și acces real la servicii medicale pentru cei mai vulnerabili.
