O analiză post-hoc a studiului PACIFIC, publicată în The Lancet Oncology, ridică o întrebare importantă pentru practica de zi cu zi: medicamentele pe care le prescrie medicul de familie sau internistul concomitent cu imunoterapia pot influența semnificativ eficacitatea tratamentului oncologic? Răspunsul, cel puțin pentru inhibitorii de pompă de protoni și antibiotice, pare să fie da.
Brunetti și colegii au analizat datele pacienților cu cancer pulmonar non-microcelular în stadiul III, tratați cu durvalumab după chimioradioterapie. Cei care foloseau inhibitori de pompă de protoni sau antibiotice la momentul inițierii imunoterapiei au avut o supraviețuire fără progresie semnificativ mai scurtă față de cei care nu luau aceste medicamente. Efectul a fost specific tratamentului cu durvalumab — nu s-a observat în grupul placebo, ceea ce sugerează o interacțiune reală cu mecanismul imunoterapiei, nu un simplu marker de boală mai severă.
Mecanismul cel mai probabil implică microbiomul intestinal: atât antibioticele, cât și inhibitorii de pompă de protoni modifică flora intestinală, iar aceasta este strâns legată de răspunsul imun la inhibitorii de checkpoint. Practic, un tratament aparent inofensiv pentru reflux sau o cură scurtă de antibiotic pot sabota eficiența imunoterapiei.
Pentru clinician, mesajul este să revizuiască lista de comedicații înainte de a iniția imunoterapia și să evite prescrierea nejustificată a acestor clase la pacienții oncologici. Nu este vorba de o contraindicație absolută, dar raportul beneficiu-risc merită cântărit cu atenție în acest context.
