Sindromul posttrombotic (SPT) afectează între 20 și 50% dintre pacienții cu tromboză venoasă profundă proximală și se manifestă prin durere cronică, edem persistent și, în cazurile severe, ulcer venos — o povară funcțională majoră pentru care opțiunile terapeutice au fost până recent limitate. Un articol publicat Ahead of Print în New England Journal of Medicine evaluează rolul stentării venoase iliofemorale ca metodă de tratament a SPT constituit.
Datele provin dintr-un studiu randomizat controlat care a inclus pacienți cu SPT moderat-sever, confirmați prin scoruri clinice validate (scorul Villalta) și imagistică venoasă. Grupul tratat prin stentare percutanată a obținut ameliorare semnificativă a simptomelor și a calității vieții la 12 luni față de grupul tratat conservator, cu un profil de siguranță acceptabil — rata complicațiilor procedurale fiind redusă în centrele cu experiență adecvată.
Pentru medicul practician — fie cardiolog intervenționist, fie chirurg vascular sau internist — aceste rezultate sunt relevante deoarece SPT este adesea subtratat, pacienții ajungând la consultație cu ani de suferință și compresie elastică ineficientă. Identificarea precoce a obstrucției venoase reziduale prin eco-Doppler sau venografie RM poate selecta pacienții care beneficiază cel mai mult de intervenție.
Autorii atrag atenția că stentarea venoasă nu este o soluție universală — selecția pacienților, experiența centrului și anticoagularea post-procedurală adecvată sunt esențiale pentru succesul pe termen lung. Totuși, includerea acestei tehnici în ghidurile de management al SPT sever pare acum justificată de evidențe solide.
