Un articol de referință publicat în The New England Journal of Medicine în octombrie 2026 face un bilanț sever al situației actuale privind rezistența bacteriilor gram-negative la antibiotice. Concluzia autorilor nu lasă loc de optimism: mecanismele de rezistență se diversifică mai repede decât apar soluțiile terapeutice, iar opțiunile rămase pentru infecțiile cu germeni multirezistenți sunt tot mai puține și mai toxice.
Bacteriile gram-negative — Klebsiella pneumoniae, Acinetobacter baumannii, Pseudomonas aeruginosa și enterobacteriacee producătoare de carbapenemaze, printre altele — sunt responsabile pentru unele dintre cele mai dificil de tratat infecții nosocomiale. Rezistența la carbapeneme, considerată multă vreme „ultima linie", a atins cote îngrijorătoare în mai multe regiuni, inclusiv în Europa de Est. Articolul trece în revistă mecanismele moleculare implicate — beta-lactamaze cu spectru extins, metalo-beta-lactamaze, pompe de eflux — și subliniază viteza cu care se răspândesc prin transfer orizontal de gene.
Pentru medicul din linia întâi — infecționist, internist, medic de terapie intensivă — tabloul clinic al unei infecții cu gram-negativ multirezistent înseamnă deseori o cursă contracronometru: culturi și antibiogramă cât mai rapid, consultul infecționistului în primele ore, alegerea unui regim terapeutic cu date clinice limitate și riscuri de toxicitate semnificative. Ceftazidim-avibactam, cefiderocol sau combinațiile de polimixine rămân opțiunile de salvare, dar accesul la ele este inegal.
Mesajul autorilor este clar: fără politici ferme de stewardship antimicrobian, fără investiții în dezvoltarea de noi antibiotice și fără supraveghere epidemiologică coordonată la nivel global, rezistența gram-negativelor va deveni una dintre principalele cauze de mortalitate evitabilă în deceniile următoare.
