Astmul bronșic la copii nu apare din senin — el se construiește treptat, din combinația dintre o predispoziție genetică și o serie de expuneri de mediu care acționează tocmai în perioada când plămânii și sistemul imunitar se formează. Un comentariu publicat recent atrage atenția că primii ani de viață, inclusiv perioada intrauterină, reprezintă o fereastră de oportunitate unică pentru intervenție preventivă — o fereastră pe care medicina o ratează prea des.
Studiile populaționale au identificat o serie de factori de risc ce acționează încă din viața fetală: expunerea la fum de tutun, infecțiile respiratorii precoce, alimentația în primele luni, microbiomul intestinal și cel respirator, dar și expunerea la alergeni sau poluanți atmosferici. Wheezing-ul — șuieratul respirator — este extrem de frecvent la copiii preșcolari și poate fi un semnal timpuriu al unui astm în formare, deși nu toți cei care prezintă acest simptom vor dezvolta boala.
Pentru medicul de familie sau pediatrul care vede zilnic astfel de copii, mesajul este practic: intervenția nu trebuie să aștepte diagnosticul formal de astm. Consilierea părinților privind fumatul pasiv, alăptarea, diversificarea alimentară și evitarea expunerii excesive la antibiotice în primul an de viață sunt măsuri cu potențial real de prevenție primară — și nu implică prescripții sau costuri mari.
Autorii subliniază că avem nevoie de strategii preventive care să înceapă înainte de naștere și să continue în primii doi-trei ani de viață. Cercetarea viitoare ar trebui să identifice mai precis care intervenții sunt eficiente pentru care fenotipuri genetice — pentru că nu toți copiii cu risc crescut au același profil și nu vor răspunde la aceleași măsuri.
