Există definiții de lucru pentru infecțiile cu transmitere sexuală, dar nu există un sistem de clasificare operațional agreat universal — unul care să lege aceste definiții de deciziile de finanțare, supraveghere epidemiologică și programe de sănătate publică. Această lacună nu este doar academică: granița categoriei ITS determină ce infecții intră în statistici, ce primește fonduri și ce este inclus în protocoalele de screening.
Problema este că microbiologii, clinicienii și specialiștii în sănătate publică nu lucrează cu aceleași criterii atunci când decid dacă o infecție „contează" ca ITS. Unii pun accent pe calea de transmitere, alții pe impactul clinic sau pe consecințele populaționale. Această fragmentare duce la inconsecvențe în supraveghere și, în ultimă instanță, la alocarea inegală a resurselor.
Pentru medicul clinician, consecința practică este că unele infecții transmisibile sexual pot scăpa din protocoalele de testare sau din raportările obligatorii, tocmai pentru că nu sunt categorisite uniform. Un cadru de clasificare pe niveluri — care să țină cont atât de biologie, cât și de impactul programatic — ar putea standardiza abordarea și îmbunătăți răspunsul la nivel de sistem.
Autorii argumentează că o astfel de reformă taxonomică nu este un exercițiu teoretic, ci o necesitate pentru coerența politicilor de sănătate sexuală la nivel global.
