Cercetătorii de la Universitatea Duke au dezvoltat un material injectabil care acționează ca un suport structural pentru țesutul cerebral deteriorat după un accident vascular cerebral. Testat pe șoareci, acest „schelet" biologic a stimulat formarea de noi vase de sânge, a susținut regenerarea axonală și a dus la recuperarea funcției motorii — rezultate care deschid o direcție nouă în neuroreabilitare.
Mecanismul de acțiune pare să implice, cel puțin parțial, recrutarea celulelor imune proprii ale organismului. Mai precis, neutrofilele — celule cunoscute în mod tradițional pentru rolul lor inflamator și potențial distructiv în contextul ischemiei cerebrale — par să își schimbe comportamentul în prezența materialului injectabil, trecând de la un fenotip dăunător la unul reparator. Studiul documentează recuperarea motorie la animalele tratate comparativ cu lotul martor.
Din perspectivă clinică, aceasta este o abordare diferită față de strategiile actuale de neuroreabilitare, care se bazează în principal pe fizioterapie și recuperare funcțională. Posibilitatea de a „popula" o zonă cerebrală infarctizată cu un material care ghidează repararea tisulară locală ar putea completa arsenalul terapeutic disponibil — mai ales în fereastra subacută, când procesele de plasticitate cerebrală sunt încă active.
Cercetarea se află deocamdată în stadiu preclinic, iar drumul până la un trial uman este lung. Totuși, rezultatele justifică un optimism prudent: dacă profilul de siguranță se confirmă și la primate, un studiu de fază I ar putea fi realizabil în câțiva ani. Rămâne de văzut în ce măsură efectele observate la modelul murin se vor reproduce la organisme cu o complexitate cerebrală mai mare, dar conceptul — un biomaterial care reprogramează răspunsul imun local în favoarea regenerării — reprezintă o premisă promițătoare pentru viitoarea neurologie reparatorie.
