Un studiu publicat în New England Journal of Medicine aduce date importante despre utilitatea monitorizării continue a glicemiei (CGM) la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 care nu sunt tratați cu insulină — o populație pentru care această tehnologie era până acum considerată opțională sau chiar nejustificată din punct de vedere al costurilor.
Cercetarea demonstrează că utilizarea unui senzor de glucoză în timp real aduce beneficii măsurabile și la această categorie de pacienți, nu doar la cei insulinotratați. Datele arată o îmbunătățire a controlului glicemic, cu reducerea valorilor HbA1c și a timpului petrecut în hipoglicemie sau hiperglicemie, comparativ cu monitorizarea clasică prin determinări punctuale ale glicemiei capilare.
Pentru medicul practician, rezultatele sunt relevante mai ales în contextul în care mulți pacienți cu diabet de tip 2 tratați cu antidiabetice orale sau cu agoniști GLP-1 au un control glicemic suboptimal, fără să conștientizeze fluctuațiile zilnice ale glicemiei. CGM oferă acestor pacienți un feedback în timp real care poate motiva schimbări de comportament și poate ghida ajustarea terapiei de către medic sau chiar de către pacient însuși.
Publicarea în NEJM a acestui studiu va alimenta cu siguranță discuțiile despre extinderea indicațiilor de decontare a CGM și în afara pacienților insulinotratați — o dezbatere deja activă în mai multe sisteme de sănătate europene, inclusiv în România, unde accesul la aceste dispozitive rămâne limitat pentru mulți pacienți.
