Cancerul pancreatic rămâne una dintre cele mai redutabile malignități, iar mutațiile RAS — prezente în peste 90% din cazuri — au reprezentat mult timp o țintă terapeutică considerată de neatins. Un articol de sinteză publicat recent în New England Journal of Medicine trece în revistă progresele semnificative din ultimii ani în blocarea acestei căi oncogenice.
Noile molecule inhibitoare de KRAS, în special cele care vizează variantele G12C și G12D, au demonstrat activitate clinică reală în studii de fază I și II. Combinațiile cu inhibitori de SOS1 sau MEK par să reducă mecanismele de rezistență adaptativă, unul dintre motivele principale pentru care generațiile anterioare de agenți anti-RAS au eșuat. Datele preliminare arată rate de răspuns obiectiv de 20–35% în populații selectate cu mutații specifice.
Pentru oncologul și medicul internist din România, mesajul practic este că testarea moleculară a tumorilor pancreatice devine din ce în ce mai relevantă clinic — nu doar academică. Identificarea subtipului de mutație KRAS poate orienta deja accesul la trialuri clinice, iar în unele jurisdicții, la terapii aprobate sau în uz compasional.
Autorii subliniază că suntem încă departe de un standard de îngrijire generalizat, însă direcția este clară: era în care cancerul pancreatic era considerat "de neatins
