Într-un studiu clinic care a comparat trei regimuri alimentare la pacienți cu obezitate, prediabet și boală hepatică grasă non-alcoolică, dieta ketogenică a ieșit net în față la capitolul reducere a grăsimii hepatice. Dacă dieta mediteraneană și cea hipolipidică au dus la o scădere de aproximativ 45% a steatozei, dieta keto a redus-o cu 67% — un avantaj considerabil pentru o patologie care devine tot mai frecventă în cabinetele de gastroenterologie și diabet.
Toți participanții din cele trei grupuri au slăbit în mod similar — în jur de 10% din greutatea corporală — ceea ce face ca diferența de efect hepatic să nu poată fi atribuită exclusiv pierderii ponderale. Aproximativ jumătate dintre pacienții din grupul keto nu mai îndeplineau criteriile de prediabet la finalul studiului, față de o proporție semnificativ mai mică în celelalte două grupuri.
Contextul clinic este relevant: steatohepatita metabolică (MASH) reprezintă o cauză din ce în ce mai importantă de ciroză și transplant hepatic, iar opțiunile terapeutice farmacologice rămân limitate. Rezultatele acestui studiu sugerează că tipul de dietă, nu doar restricția calorică în sine, contează semnificativ pentru ficat — un argument în plus pentru personalizarea recomandărilor nutriționale.
Rămân întrebări legate de aderența pe termen lung la dieta ketogenică, care este notoriu dificil de menținut, și de efectele asupra lipidelor serice — o îngrijorare clasică la pacienții cardiovasculari. Studii cu urmărire mai îndelungată vor fi necesare înainte de a putea recomanda keto ca standard în această populație.
