Un studiu amplu pe peste 21.000 de participante sugerează că femeile care au urmat terapie hormonală doar cu estrogeni în a doua parte a vieții au prezentat mai puține semne de boală Alzheimer — atât clinic, cât și la examinarea post-mortem a creierului. Rezultatele au fost publicate recent și au stârnit dezbateri serioase în rândul neurologilor și ginecologilor.
Concret, femeile care au folosit estrogeni singuri (fără progesteron) au avut cu 39% șanse mai mici de a primi un diagnostic de demență și cu 35% mai puține modificări caracteristice Alzheimer la autopsie — plăci de amiloid și încurcături tau. Aceste date sunt relevante mai ales pentru femeile histerectomizate, la care terapia cu estrogeni singuri este fezabilă clinic fără riscul de hiperplazie endometrială.
Pentru medicul practician, contextul contează enorm. Terapia hormonală rămâne controversată după studiul WHI din 2002, care a generat o rezervă uriașă față de hormoni. Noile date nu înseamnă că toată lumea trebuie să primească estrogeni, ci că fereastra terapeutică — probabil în jurul menopauzei, nu la ani buni după — și tipul de terapie (estrogeni singuri vs. combinată) fac o diferență uriașă. Vârsta la inițierea tratamentului și durata acestuia rămân variabile critice insuficient clarificate.
Studiul nu este randomizat, deci cauzalitatea nu poate fi stabilită cu certitudine. Totuși, datele histopatologice post-mortem adaugă o greutate suplimentară față de studiile bazate doar pe diagnostic clinic. Urmează studii prospective care să valideze aceste observații și, eventual, să ghideze decizii terapeutice personalizate.
