Un studiu de la Rockefeller University, publicat în revista *Cell* (august 2026), arată că arginina — un aminoacid produs de organism și prezent în alimentele bogate în proteine — ar putea fi esențială pentru capacitatea sistemului imunitar de a detecta celulele canceroase și infecțiile virale. Mecanismul descoperit ține de proteinele MHC-1, care apar pe suprafața celulelor și „arată" limfocitelor T proteinele anormale sau străine din interior. Producerea acestor proteine necesită multă arginină, așa că, atunci când aminoacidul lipsește, ribozomii se blochează în timpul sintezei și nu reușesc să finalizeze proteina. Rezultatul: celulele afișează mai puține semnale de alarmă, iar celulele periculoase scapă mai ușor de supravegherea imunitară. În culturi celulare, cercetătorii au identificat 414 proteine prezente în cantități anormal de mici în condiții de deficit de arginină, printre care produsele a trei gene HLA responsabile de MHC-1.

Echipa condusă de Sohail Tavazoie, cu Qiushuang Wu ca autor principal, a analizat modele de cancer de colon, gripă și SARS-CoV-2, constatând că arginina era aminoacidul cel mai epuizat în toate aceste boli. La șoareci, o dietă săracă în arginină a dus la mai multe tumori de colon, în timp ce un aport crescut a redus numărul lor. În cazul infecțiilor virale, animalele hrănite cu dietă bogată în arginină au avut simptome mai blânde — iar, surprinzător, administrarea argininei chiar și *după* infectarea cu gripă a îmbunătățit evoluția bolii. Cantitatea necesară pentru a reactiva expresia genelor implicate ar fi modestă, aproximativ echivalentul câtorva tablete disponibile fără prescripție. Autorii sugerează implicații pentru îmbătrânire și nutriție deficitară: nivelul de arginină scade natural cu vârsta, ceea ce ar putea explica parțial vulnerabilitatea crescută la cancerul de colon și mortalitatea mai mare cauzată de virusurile respiratorii la vârstnici. Fiind ieftină și ușor accesibilă, arginina ar putea fi testată rapid la pacienții care primesc imunoterapie sau la populațiile cu risc ridicat de expunere la agenți patogeni virali. Cercetătorii investighează acum dacă modificări dietetice ale altor aminoacizi au efecte benefice similare. O precizare importantă: rezultatele privind efectele dietei provin din studii pe șoareci și culturi celulare, nu din studii clinice pe oameni, deci ar fi prematur să se tragă concluzii despre suplimentarea la om.