La 24 septembrie, Biblioteca Națională a României a găzduit cea de-a doua ediție a Congresului Internațional de Longevitate, un eveniment care reunește de doi ani la București voci de referință din cercetarea mondială a îmbătrânirii. Nouă experți internaționali din șapte țări, alături de zeci de medici și cercetători români, au discutat despre stadiul actual al științei longevității și despre ce înseamnă ea concret pentru pacienți.
Unul dintre mesajele centrale ale congresului a fost că vârsta biologică poate fi acum măsurată cu instrumente din ce în ce mai precise — ceasuri epigenetice, markeri inflamatori, teste de funcție mitocondrială — și că, în anumite condiții, ea poate fi parțial „resetată" prin intervenții țintite. Nu este vorba de ficțiune științifică: unele protocoale sunt deja evaluate în studii clinice, cu rezultate preliminare promițătoare în ceea ce privește reducerea markerilor de îmbătrânire celulară.
Pentru medicul practician, congresul a ridicat o întrebare legitimă: când va intra medicina longevității în cabinetul obișnuit? Deocamdată, domeniul se află la granița dintre cercetare și practică clinică, dar ritmul în care apar datele sugerează că această tranziție nu va dura mult. Specialiști din cardiologie, endocrinologie, neurologie și geriatrie au participat tocmai pentru că îmbătrânirea nu aparține unei singure specialități, ci le traversează pe toate.
Congresul, organizat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu în parteneriat cu International Longevity Alliance, rămâne singurul eveniment de acest tip din România și unul dintre puținele din Europa de Est dedicat exclusiv acestei teme emergente.
