Un subiect care prinde tot mai mult contur în cercetare: variațiile genetice individuale par să influențeze, într-o anumită măsură, eficacitatea medicamentelor de tip GLP-1 — clasă din care fac parte semaglutida și tirzepatida, folosite pe scară largă în tratamentul obezității și diabetului de tip 2. Concluzia nu este revoluționară, dar adaugă o piesă importantă în tabloul medicinei personalizate.
Datele sugerează că pacienții cu anumite variante genetice pot răspunde diferit la aceste terapii — fie în ceea ce privește scăderea în greutate, fie controlul glicemiei. Efectele descrise sunt moderate, nu dramatice, ceea ce înseamnă că genetica nu explică singură de ce unii pacienți slăbesc spectaculos cu semaglutidă, în timp ce alții răspund mult mai puțin.
Pentru clinician, această informație are deocamdată mai multă valoare teoretică decât practică: testarea genetică de rutină înainte de prescrierea unui agonist GLP-1 nu este justificată în prezent. Însă pe termen mediu, profilul genetic ar putea deveni un instrument util pentru a selecta mai precis candidații la aceste tratamente costisitoare.
Cercetările în acest domeniu se accelerează, pe fondul presiunii de a justifica cheltuielile uriașe cu medicamentele GLP-1. Dacă vom reuși să identificăm din start cine răspunde bine și cine nu, va fi un câștig major atât pentru pacienți, cât și pentru sistemele de sănătate.
