Un comentariu publicat recent în literatura de specialitate atrage atenția asupra unei probleme practice stringente: diagnosticul de variolă simiană (mpox) prin PCR cantitativ poate fi mai puțin precis decât se crede în zonele cu transmitere activă, dacă pragul de ciclu (Ct) folosit nu este adaptat contextului epidemiologic local. Autorii propun recalibrarea acestor valori-prag ca măsură concretă pentru a reduce atât rata de false negative, cât și pe cea de false pozitive.
Dificultatea diagnosticului mpox nu este nouă: tabloul clinic se suprapune cu cel al infecției herpetice, al varicelei clasice, al rujeolei și chiar al unor infecții bacteriene cutanate. OMS recomandă testarea prin amplificare de acizi nucleici ca metodă de referință, însă protocoalele de interpretare nu țin întotdeauna cont de prevalența locală a bolii — ceea ce afectează direct valoarea predictivă a unui rezultat pozitiv sau negativ.
În focarele cu transmitere intensă, un prag Ct calibrat pentru o prevalență mai mare poate crește semnificativ sensibilitatea testului fără a sacrifica specificitatea. Autorii argumentează că această ajustare, aparent tehnică, are consecințe directe asupra managementului de caz, a izolării corecte a pacienților și a eficienței supravegherii epidemiologice. Practic, același rezultat de laborator poate fi interpretat diferit în funcție de contextul local.
Implicațiile pentru laboratoarele din regiunile afectate sunt clare: protocoalele de diagnostic ar trebui revizuite periodic în funcție de dinamica focarului, nu aplicate rigid după criterii stabilite în alte contexte epidemiologice. Este un apel la flexibilitate diagnostică bazată pe date, nu pe rutină.
