Un schimb de opinii publicat în revistă readuce în atenție o problemă spinoasă: testele de detecție precoce a cancerului pe baza ADN-ului liber circulant pot, paradoxal, să genereze întârzieri de diagnostic mai mari în zonele defavorizate. Autorii răspund criticilor formulate de Dr. Froehner cu privire la studiul lor desfășurat în cadrul unui trial populațional de screening multicancer (MCED — multicancer early detection).
Studiul original a identificat rate semnificativ mai ridicate de întârziere diagnostică în regiunile participante la trial, cu accent pe cancerele pulmonare, de cap și gât și cele ale tractului gastrointestinal superior — tipuri de cancer asociate frecvent cu sărăcia și cu accesul limitat la servicii medicale. Autorii recunosc că factorii socioeconomici joacă un rol determinant în aceste decalaje.
Pentru clinicieni, mesajul este clar: implementarea unui test de screening performant din punct de vedere tehnic nu garantează automat beneficii egale pentru toți pacienții. Dacă infrastructura de confirmare diagnostică și de tratament nu ține pasul cu volumul de cazuri detectate, intervalul dintre suspiciune și diagnostic cert se poate prelungi tocmai în populațiile cele mai vulnerabile.
Această dezbatere subliniază că orice program de screening populațional trebuie gândit simultan cu consolidarea capacității de răspuns a sistemului — de la endoscopie și imagistică, până la accesul la oncolog. Altfel, riscăm să transformăm un instrument de progres într-o sursă suplimentară de inechitate în sănătate.
