Virusul Nipah rămâne unul dintre agenții patogeni cu cel mai mare potențial pandemic, dar datele despre epidemiologia sa sunt fragmentate și greu de comparat între studii. O nouă analiză sistematică, realizată conform ghidurilor PRISMA și înregistrată în PROSPERO, reunește pentru prima dată într-un cadru unitar parametrii epidemiologici, factorii de risc, focarele documentate și modelele matematice disponibile pentru acest virus.
Cercetătorii au analizat literatura publicată până în martie 2025, extragând 243 de parametri epidemiologici, 89 de factori de risc, 39 de modele matematice și date din 23 de focare distincte, din 119 articole incluse. Focarele de Nipah au apărut preponderent în Asia de Sud și de Sud-Est — Bangladesh, India, Malaysia — cu rate de letalitate care variază semnificativ între regiuni și tipuri de transmitere, dar rămân în general ridicate, frecvent peste 40-70%.
Pentru medicul infecționist sau specialistul în sănătate publică, această sinteză oferă un instrument de referință util: datele agregate permit o mai bună calibrare a modelelor de prognoză și identifică lacunele majore de cunoaștere — în special legate de transmiterea subclinică și de perioada de incubație în diferite contexte epidemiologice. Transmiterea de la lilieci la om și de la om la om prin contact direct sunt căile principale documentate.
Autorii concluzionează că, deși Nipah nu a provocat încă o pandemie globală, infrastructura de modelare și supraveghere este insuficient dezvoltată față de amenințarea pe care o reprezintă. Această analiză poate servi drept punct de plecare pentru planificarea răspunsului epidemic și pentru prioritizarea cercetării vaccinurilor.
