Nu toate suplimentele de vitamină D sunt echivalente — și un nou studiu vine să demonstreze că diferența dintre formele disponibile pe piață poate conta mai mult decât credeam. Cercetătorii avertizează că administrarea de vitamină D2 (ergocalciferol), forma de origine vegetală folosită frecvent în suplimentele alimentare, poate reduce paradoxal nivelurile de vitamină D3 (colecalciferol) din organism — forma produsă natural de piele la expunerea la soare și considerată mai eficientă biologic.
Studiul arată că între cele două forme există o competiție la nivelul căilor metabolice hepatice și că D2 poate interfera cu sinteza sau cu metabolismul D3. Concret, participanții care au administrat suplimente cu D2 au prezentat scăderi ale nivelului seric de D3, chiar dacă valorile totale de vitamină D (25-OH-D) nu au scăzut neapărat alarmant — un detaliu care poate scăpa dacă medicul nu solicită dozarea separată a celor două forme.
Relevanța clinică este clară: mulți pacienți, mai ales cei cu deficit de vitamină D, iau suplimente fără recomandare medicală, adesea sub formă de D2, considerând că „vitamina D e vitamina D". Studiile anterioare sugerează deja că D3 oferă o protecție imunitară superioară față de D2, ceea ce face alegerea formei de supliment o decizie care merită discutată explicit în cabinet.
Recomandarea practică ce decurge din aceste date este simplă: când prescrii sau recomanzi suplimentare cu vitamină D, specifică forma — colecalciferolul (D3) rămâne alegerea de primă intenție, mai ales la pacienții cu deficit documentat sau risc crescut de complicații imunitare.
