Un editorial publicat în New England Journal of Medicine discută conceptul de intensificare de precizie în cancerul de prostată metastatic — adică alegerea schemei terapeutice optime în funcție de profilul biologic individual al fiecărui pacient, nu doar de stadiul clinic.
În ultimii ani, cancerul de prostată metastatic a trecut de la o boală tratată uniform la una în care mai multe clase de medicamente — inhibitori de PARP, agenți de blocare androgenică de nouă generație, chimioterapie, agenți cu luteciu — pot fi combinate sau secvențiate diferit. Provocarea reală pentru clinicieni nu mai este lipsa opțiunilor, ci alegerea corectă pentru pacientul potrivit, la momentul potrivit.
Editorialul subliniază că markerii genomici — în special mutațiile în genele de reparare a ADN-ului — au devenit instrumente de decizie clinică, nu doar de cercetare. Testarea moleculară a tumorii ar trebui să devină rutinară la orice pacient nou diagnosticat cu boală metastatică. Fără aceste date, medicul lucrează cu ochii închiși când alege între schemele disponibile.
Perspectiva pe termen scurt este că vom vedea tot mai multe studii care stratifică pacienții pe baza profilului molecular și compară direct diferite combinații. Scopul final este simplu de formulat, dar greu de atins: tratamentul cel mai eficient cu cea mai mică toxicitate posibilă pentru fiecare pacient în parte.
