Studiul de faza 2 POLAR aduce date concrete despre combinatia dintre pembrolizumab, un inhibitor de checkpoint imunitar, si olaparib, un inhibitor PARP, la pacientii cu cancer pancreatic metastatic care prezinta deficienta de recombinare omoloaga. Aceasta subpopulatie moleculara, identificata prin mutatii in genele BRCA1, BRCA2 sau alte gene de reparare a ADN-ului, ar putea raspunde diferit la terapii tintite fata de pacientii fara aceasta caracteristica.
Rezultatele studiului POLAR arata ca dubleta pembrolizumab plus olaparib a obtinut rate de raspuns si intervale de supravietuire superioare fata de ce ne-am astepta de la cancerul pancreatic metastatic netratat tintit. Cancerul pancreatic este notortic rezistent la imunoterapie, insa pacientii cu deficienta de recombinare omoloaga par sa reprezinte un subset in care sistemul imunitar poate fi mobilizat mai eficient, mai ales in combinatie cu un agent care creste incarcatura mutatiilor.
Pentru clinician, mesajul practic este clar: testarea moleculara completa la diagnosticul cancerului pancreatic metastatic, inclusiv pentru mutatii BRCA si status de recombinare omoloaga, nu mai este optionala. Identificarea acestor pacienti deschide o fereastra terapeutica reala, intr-o boala unde optiunile sunt extrem de limitate.
Studiul POLAR ramane de faza 2, cu un numar relativ restrans de pacienti, si are nevoie de confirmare in trialuri mai mari. Cu toate acestea, semnalul clinic este suficient de puternic pentru a justifica discutii multidisciplinare si includerea pacientilor eligibili in protocoale de cercetare.
