Un editorial publicat în New England Journal of Medicine ridică o întrebare incomodă pentru cardiologi: închiderea auriculului stâng, procedura percutanată destinată prevenirii accidentului vascular cerebral la pacienții cu fibrilație atrială, este utilizată justificat sau a depășit granițele indicațiilor validate?
Autorii analizează critic datele din studiile randomizate disponibile, în special PROTECT AF și PREVAIL, comparând eficacitatea dispozitivelor de tip Watchman cu anticoagularea orală. Concluzia este nuanțată: la pacienții cu contraindicații absolute la anticoagulante, procedura rămâne o alternativă rezonabilă. Problema apare atunci când este propusă ca alternativă de confort față de anticoagulare, în absența unei contraindicații clare.
În practică, clinicienii observă că presiunile din sistemul de sănătate, preferințele pacienților și, uneori, interesele economice contribuie la extinderea indicațiilor dincolo de ceea ce susțin dovezile. Editorialul atrage atenția că riscurile procedurale — tamponada cardiacă, embolizarea dispozitivului, scurgeri reziduale — nu sunt neglijabile și trebuie cântărite onest.
Mesajul pentru cardiolog este clar: procedura nu trebuie privită ca o soluție universală pentru toți pacienții cu fibrilație atrială și risc embolic. Selecția riguroasă a cazurilor, discuția sinceră cu pacientul și urmărirea pe termen lung rămân obligatorii. Autorii pledează pentru studii comparative suplimentare înainte de a extinde și mai mult utilizarea acestei tehnici.
