Un studiu clinic de fază 1, randomizat și controlat, a testat pentru prima dată la oameni un oligonucleotid antisens care țintește gena LRRK2 în boala Parkinson. Rezultatele sunt promițătoare: tratamentul a redus nivelurile proteinei LRRK2 în lichidul cefalorahidian, sugerând că mecanismul de acțiune funcționează exact cum fusese anticipat în studiile preclinice.
Studiul a inclus pacienți cu boală Parkinson legată de mutații LRRK2, dar și pacienți cu forma sporadică a bolii — un detaliu important, pentru că supresia LRRK2 ar putea fi relevantă dincolo de formele genetice. Tratamentul a fost administrat intratecal, iar profilul de siguranță s-a dovedit acceptabil, fără evenimente adverse majore care să oprească dezvoltarea ulterioară.
Pentru neurologi, acest studiu contează în primul rând ca dovadă de concept: oligonucleotidele antisens pot ajunge în sistemul nervos central și pot modula expresia genică în mod măsurabil la pacienți vii. LRRK2 este una dintre cele mai studiate ținte în Parkinson — kinaza pe care o codifică este implicată în traficul vezicular și autofagie, procese centrale în neurodegenerare. Reducerea activității sale excesive reprezintă o strategie terapeutică urmărită de ani buni.
Faza 1 nu răspunde la întrebarea despre eficacitatea clinică — aceasta vine abia în studiile de fază ulterioară. Dar faptul că molecula ajunge unde trebuie și face ce trebuie, fără toxicitate inacceptabilă, deschide calea pentru trialuri mai mari. Este unul dintre puținele exemple concrete de terapie modificatoare de boală care avansează serios în Parkinson.
