Diagnosticul bolii Alzheimer și decizia de tratament se bazează în prezent pe o interpretare binară a încărcăturii amiloide: fie pozitiv, fie negativ. Un nou punct de vedere publicat în literatura de specialitate argumentează că această abordare este insuficientă și că scorul Centiloid — o măsură cantitativă a depozitelor de amiloid — ar trebui integrat activ în deciziile clinice.
Scorul Centiloid standardizează cantitatea de amiloid cerebral detectată prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET), pe o scală de la 0 (absență completă) la 100 (nivel tipic în Alzheimer avansat), valorile putând depăși și acest prag. Studiile arată că pacienții cu deteriorare cognitivă ușoară (MCI) și scoruri Centiloid intermediare au o evoluție clinică diferită față de cei cu valori situate la extreme — informație care se pierde complet atunci când raportăm doar „pozitiv
