Un studiu publicat în New England Journal of Medicine aduce în discuție utilizarea fiziologiei coronariene derivate angiografic ca metodă de ghidare a deciziei de revascularizare, fără a mai fi nevoie de un fir de presiune intravascular. Practic, din imaginea angiografică se calculează indici funcționali echivalenți cu FFR-ul clasic, ceea ce simplifică semnificativ procedura.
Datele prezentate arată că metoda angiografică — prin indici precum QFR sau vFFR — oferă o acuratețe comparabilă cu măsurătorile invazive tradiționale, cu o rată de concordanță ridicată față de FFR măsurat cu fir. Studiul a inclus un număr substanțial de pacienți cu boală coronariană stabilă, evaluați în centre cu experiență în cardiologie intervențională.
Pentru cardiologul intervenționist, implicațiile sunt directe: se poate evita adenozina, se reduce timpul de procedură și disconfortul pacientului, menținând totuși o decizie clinică solidă. Asta înseamnă mai puțin risc de complicații legate de firul de presiune și costuri potențial mai mici per procedură.
Întrebarea care rămâne deschisă este dacă această abordare va fi validată și în scenarii mai complexe — leziuni bifurcate, stenoze tandem sau boală multivasculară — unde geometria coronariană face calculele mai dificile. Datele actuale susțin adoptarea metodei în cazurile standard, dar prudența rămâne justificată în situațiile limită.
