Studiul LOSE-AF vine cu un rezultat surprinzător: la pacienții în vârstă cu suprapondere și fibrilație atrială persistentă, un program intensiv de scădere în greutate — dietă hipocalorică și suport comportamental — nu a adus niciun beneficiu asupra simptomelor aritmiei, a poverii fibrilației atriale sau a remodelării cardiace.
Participanții au slăbit semnificativ în cele opt luni ale intervenției, fără probleme de siguranță notabile. Totuși, pierderea ponderală nu s-a tradus în reducerea episoadelor de fibrilație atrială, nu a diminuat necesarul de intervenții suplimentare pentru controlul ritmului și nu a produs modificări favorabile ale structurii cardiace. Practic, kilogramele pierdute nu au schimbat tabloul aritmiei.
Rezultatele ridică o întrebare importantă pentru cardiologii și medicii de familie care îngrijesc această categorie de pacienți: scăderea în greutate rămâne recomandată din multiple motive cardiovasculare și metabolice, dar nu ar trebui prezentată ca o soluție pentru controlul fibrilației atriale la vârstnici. Așteptările pacientului și ale medicului trebuie calibrate corespunzător.
Autorii subliniază că aceste date nu infirmă beneficiile generale ale reducerii ponderale la pacienții cu fibrilație atrială, ci nuanțează: la vârstnici, mecanismele prin care obezitatea contribuie la fibrilație atrială pot fi diferite față de adultul mai tânăr, iar fereastra terapeutică a intervențiilor de stil de viață poate fi mai îngustă. Sunt necesare studii suplimentare care să identifice subgrupurile care ar putea beneficia cel mai mult de pe urma acestei strategii.
