O meta-analiză sistematică publicată recent arată că violența — fizică, sexuală sau structurală — exercitată asupra lucrătoarelor sexuale are un impact direct și măsurabil asupra evoluției infecției HIV în această populație. Studiul, semnat de o echipă internațională coordonată de Joshua Dawe și colaboratori, este una dintre cele mai cuprinzătoare analize globale pe această temă și evidențiază că barierele sociale și structurale sunt factori-cheie în transmiterea și managementul HIV.
Analizând date din studii desfășurate la nivel mondial, cercetătorii au constatat că lucrătoarele sexuale expuse violenței au rate semnificativ mai scăzute de testare HIV, de acces la tratament antiretroviral și de menținere în îngrijire medicală. Teama de stigmatizare, persecuție legală și represalii din partea clienților sau a autorităților reprezintă obstacole concrete care le împiedică să acceseze serviciile de sănătate, chiar și atunci când acestea există în proximitate.
Din perspectivă clinică, datele subliniază că intervențiile centrate exclusiv pe aspectul biomedical al HIV — testare și tratament — sunt insuficiente fără adresarea contextului de siguranță și vulnerabilitate socială al pacientelor. Medicii și asistentele care lucrează în programe de sănătate sexuală sau în servicii destinate populațiilor-cheie trebuie să înțeleagă că accesul la îngrijire nu depinde doar de disponibilitatea serviciilor, ci și de condițiile în care trăiesc aceste femei.
Autorii pledează pentru politici de sănătate publică integrate, care să combine prevenția HIV cu protecția împotriva violenței și cu reducerea stigmei, argumentând că fără aceste componente, obiectivele globale de eliminare a HIV rămân inaccesibile pentru populațiile cele mai vulnerabile.
