Un studiu publicat în New England Journal of Medicine analizează eficacitatea ensitrelvir — un antiviral oral inhibitor de protează — în prevenirea infecției cu SARS-CoV-2 la persoanele din aceeași gospodărie cu un caz confirmat. Rezultatele aduc în discuție o strategie terapeutică de profilaxie post-expunere care ar putea schimba modul în care gestionăm contactele apropiate.
Studiul a inclus contacti din același spațiu locativ cu pacienți COVID-19 confirmați, cărora li s-a administrat ensitrelvir în primele zile după expunere. Obiectivul principal a fost rata de infecție confirmată virologic. Datele publicate în numărul din 14/21 mai 2026 al NEJM oferă cifre concrete privind reducerea relativă a riscului de infecție la persoanele tratate comparativ cu placebo, într-un design randomizat controlat.
Pentru medicul de familie sau medicul infecționist, această opțiune vine să completeze arsenalul post-expunere, alături de vaccinare și izolare. Ensitrelvir fusese deja studiat ca tratament curativ la pacienții simptomatici, dar datele de profilaxie adaugă o nouă dimensiune clinică. Contextul epidemiologic actual, cu variante circulante și o populație parțial imunizată, face ca o astfel de strategie să fie de actualitate imediată.
Rămâne de stabilit în ce măsură această abordare va fi adoptată în protocoalele naționale, ținând cont de costul tratamentului, de fereastra scurtă de oportunitate pentru administrare și de disponibilitatea diagnosticului rapid în gospodărie. Studiul deschide însă o conversație necesară despre profilaxia antivirală în bolile respiratorii acute.
