Un grup de cercetători a descoperit de ce aproximativ unul din zece pacienți nu răspunde la medicamentele din clasa agoniștilor de receptor GLP-1, precum semaglutida (Ozempic) sau tirzepatida (Mounjaro), deși teoretic ar trebui să beneficieze de pe urma lor. Vinovate par să fie anumite variante genetice care produc o formă de rezistență la acțiunea acestor molecule — un fenomen denumit deja "rezistență la GLP-1O descoperire medicală de ultimă oră confirmă că aproximativ 10% din populație poartă variante genetice ale genei PAM care provoacă „rezistență la GLP-1”, făcând medicamente populare pentru diabet (cum ar fi Ozempic) mult mai puțin eficiente în reglarea glicemiei.
Studiul internațional coordonat de Stanford Medicine și publicat în jurnalul Genome Medicine elucidează un mister clinic de lungă durată: de ce unii pacienți nu răspund deloc la aceste tratamente.
Detaliile cheie ale descoperirii genetice:
* Mutația responsabilă: Variantele genetice specifice (precum p.S539W și p.D563G) afectează o enzimă numită PAM (peptidil-glicină alfa-amidant monooxigenază). [2, 3] * Mecanismul paradoxal: Purtătorii acestor variante au, în mod surprinzător, niveluri naturale mai mari de hormon GLP-1 în sânge, însă acesta este mult mai puțin eficient din punct de vedere biologic (corpul este rezistent la el). * Impactul în studiile clinice: Într-o meta-analiză pe 1.119 participanți, după 6 luni de tratament, doar 11.5% - 18.5% dintre purtătorii variantelor genetice au atins țintele recomandate de HbA1c (glicemia pe termen lung), comparativ cu un sfert (25%) dintre non-purtători. Ce înseamnă acest lucru : 1. Specificitate absolută: Cercetătorii au subliniat că această rezistență este strict legată de farmacologia receptorilor GLP-1. Purtătorii variantelor PAM răspund absolut normal la alte tratamente standard pentru diabet, cum ar fi Metformina, sulfonilureicele sau inhibitorii DPP-4. 2. Rolul medicamentelor cu acțiune prelungită: Datele din alte studii clinice sugerează că utilizarea unor agoniști ai receptorilor GLP-1 cu o durată de acțiune mai lungă sau în doze diferite ar putea ajuta la depășirea acestei rezistențe genetice. 3. Pași către medicina de precizie: Această descoperire pune bazele dezvoltării unor teste genetice care le vor permite medicilor să identifice rapid non-respondenții. Astfel, pacienții nu vor mai pierde luni de zile cu tratamente scumpe care nu funcționează în cazul lor, trecând direct la alternative eficiente.
[1] [https://med.stanford.edu](https://med.stanford.edu/news/all-news/2026/04/glp-1-diabetes.html) [2] [https://www.medcentral.com](https://www.medcentral.com/meds/glp-1/glp-1-resistance-whats-behind-the-phenomenon) [3] [https://www.sciencealert.com](https://www.sciencealert.com/scientists-may-now-know-why-glp-1s-dont-work-for-10-of-people)
