Studiul VESALIUS-CV a testat eficacitatea evolocumab — un inhibitor de PCSK9 — la pacienți cu risc cardiovascular înalt care nu aveau un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral anterior documentat. Rezultatele ridică o întrebare esențială: datele susțin cu adevărat utilizarea acestei clase terapeutice în prevenția primară, sau beneficiul observat se explică parțial prin prezența unei ateroscleroze semnificative nediagnosticate la momentul includerii în studiu?
Subgrupul pacienților diabetici fără ateroscleroză cunoscută este cel mai discutat. La aceștia, riscul cardiovascular rezidual rămâne ridicat chiar și cu statine optimizate, iar adăugarea unui inhibitor de PCSK9 pare să aducă un beneficiu suplimentar. Întrebarea este dacă acest beneficiu reflectă prevenția primară autentică sau corectarea unui deficit de diagnostic — pacienți care aveau deja leziuni aterosclerotice, dar fără evenimente clinice înregistrate.
Pentru cardiologi și diabetologi, distincția contează enorm în practica zilnică: dacă indicăm evolocumab doar în prevenția secundară sau și la diabeticii cu risc înalt fără evenimente anterioare. Costul ridicat al terapiei face ca această decizie să aibă implicații și de ordin farmacoeconomic.
Autorii sugerează că studii viitoare ar trebui să stratifice pacienții în funcție de scorul de calciu coronarian sau de imagistica aterosclerozei subclinice, pentru a răspunde clar la această întrebare. Până atunci, decizia terapeutică rămâne individualizată.
