În Massachusetts, numărul internărilor cu diagnostic de sepsis s-a triplat față de 2010. Întrebarea care îngrijorează specialiștii nu este doar medicală, ci și administrativă: creșterea reflectă o epidemie reală sau este, cel puțin parțial, rezultatul modului în care spitalele codifică și facturează aceste cazuri?
Analiza datelor din ultimii cincisprezece ani arată o creștere spectaculoasă a diagnosticelor de sepsis la nivel de stat. Unii experți atrag atenția că instrumentele de inteligență artificială folosite de spitale pentru codificarea medicală și optimizarea facturării ar putea contribui la această inflație statistică. Algoritmii de codificare pot identifica și eticheta drept sepsis cazuri care, în trecut, ar fi primit alte diagnostice — ceea ce umflă artificial cifrele, fără ca incidența reală a bolii să fi crescut în aceeași proporție.
Pentru clinicieni, dilema este concretă. Sepsisul rămâne una dintre cele mai grave urgențe medicale, cu mortalitate ridicată și costuri uriașe de spitalizare. O supradiagnosticare prin codificare eronată poate distorsiona datele epidemiologice, poate influența alocarea resurselor și poate crea o imagine falsă despre performanța sistemului de sănătate. Pe de altă parte, o parte din creștere ar putea reflecta și o mai bună recunoaștere clinică a sepsisului, urmare a campaniilor de conștientizare și a protocoalelor Surviving Sepsis.
Dezbaterea ridică o problemă mai largă: pe măsură ce AI-ul pătrunde în administrarea spitalicească, granița dintre optimizarea facturării și raportarea corectă a morbidității devine tot mai dificil de trasat. Autoritățile de sănătate publică au nevoie de date curate pentru a lua decizii bune — iar dacă cifrele sunt contaminate de logica financiară, întregul sistem de supraveghere epidemiologică are de suferit.
