Un editorial publicat în avans de New England Journal of Medicine semnalează ceea ce autorii numesc un moment-cheie în abordarea perioperatorie a cancerului de prostată — un domeniu în care, până de curând, chirurgia sau radioterapia rămâneau pilonii principali, fără prea multe opțiuni adjuvante cu eficacitate demonstrată.
Conceptul de tratament perioperator — adică administrarea de terapii sistemice înainte și/sau după intervenția principală — s-a impus deja în oncologia mamară și colorectală. În cancerul de prostată, mai ales în formele localizate cu risc înalt sau local avansate, această strategie câștigă acum o susținere din ce în ce mai solidă, bazată pe date clinice din trialuri randomizate de fază III. Combinațiile de terapie de deprivare androgenică cu agenți de generație nouă — inhibitori ai axei androgenice sau chimioterapie — demonstrează beneficii clare atât în supraviețuirea fără recurență biochimică, cât și, mai important, în supraviețuirea globală.
Pentru urologul sau oncologul care gestionează aceste cazuri zilnic, schimbarea de paradigmă este concretă: decizia terapeutică nu se mai rezumă la întrebarea "când operăm sau când iradiem
