Managementul axilei în cancerul de sân în stadiu incipient a trecut prin una dintre cele mai profunde transformări din chirurgia oncologică a ultimelor decenii. Dacă acum 25 de ani disecția ganglionilor axilari era standardul de aur necontestat, astăzi biopsia ganglionului santinelă a preluat rolul central pentru pacientele cu axilă clinic negativă — reducând dramatic morbiditatea fără a compromite precizia stadializării.
Evoluția nu s-a oprit însă la biopsia ganglionului santinelă. Pentru pacientele selectate cu implicare limitată a ganglionilor santinelă, studii precum ACOSOG Z0011 și AMAROS au demonstrat că disecția axilară completă poate fi evitată în siguranță, înlocuită fie cu iradierea axilară, fie cu simpla supraveghere. Această schimbare de paradigmă a redus semnificativ incidența limfedemului, paresteziilor și restricțiilor funcționale ale umărului.
Pentru chirurgii oncologi și oncologii radioterapeuti, recenzia actualizează tabloul complet al opțiunilor disponibile: de la tehnicile de identificare a ganglionului santinelă cu izotopi și coloranți, până la abordările moderne cu trasori fluorescenți infraroșu. În același timp, sunt discutate situațiile-limită — pacientele cu boală reziduală după chimioterapie neoadjuvantă sau cele cu ganglioni clinic suspicți — unde decizia rămâne mai nuanțată.
Trendul general este clar: de-escaladarea chirurgicală a axilei continuă, ghidată de dovezi tot mai solide că supraviețuirea nu este sacrificată prin abordări mai conservative. Oncologii și chirurgii din România ar trebui să cunoască aceste date pentru a oferi pacientelor cele mai puțin invazive opțiuni disponibile.
